2 intrări
8 definiții
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
SPIRALIZARE, spiralizări, s. f. Operație de deformare a unui material metalic, care capătă forma unei spirale sau a unei elice. – Din fr. spiralisation.
SPIRALIZARE, spiralizări, s. f. Operație de deformare a unui material metalic, care capătă forma unei spirale sau a unei elice. – Din fr. spiralisation.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
spiralizare sf [At: LTR2 / Pl: ~zări / E: spiraliza] (Teh) Operație de deformare a unui material filiform, tubular, etc. în așa fel încât axa lui longitudinală să ia formă de elice.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
SPIRALIZARE s.f. 1. Răsucirea spirală a unui cromozom în diversele faze ale mitozei. 2. Deformare a unui material metalic cu lungime mare, prin care acesta capătă forma unei spirale sau a unei elice. [După fr. spiralisation].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
SPIRALIZARE ~ări f. Operație de deformare a unui material filiform, tubular etc., în așa fel încât axa lui longitudinală să ia forma de elice. /<fr. spiralisation
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spiraliza [At: PÂRVAN, G. 324 / Pzi: ~zez / E: spirală] 1 vt (C. i. materiale metalice tubulare sau filiforme) A supune operației de spiralizare. 2-3 vtrp (Spc; c. i. obiecte de podoabă) A lucra (sau a fi lucrate) în formă de spirală (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
A SPIRALIZA ~ez tranz. (materiale metalice) A răsuci în spirală. /Din spiralizare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
spiralizare s. f., g.-d. art. spiralizării; pl. spiralizări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
spiraliza vb., ind. prez. 1 sg. spiralizez, 3 sg. și pl. spiralizează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
spiralizare, spiralizărisubstantiv feminin
- 1. Operație de deformare a unui material metalic, care capătă forma unei spirale sau a unei elice. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Răsucirea spirală a unui cromozom în diversele faze ale mitozei. DN
etimologie:
- spiralisation DEX '09 DEX '98 DN