crivat sn [At: NEGRUZZI, S. I, 17 / V: crev~ / Pl: ~uri și ~e / E: ngr χρεββάτι] (Mol) Pat (portativ) cu tăblii la capete, făcut de meșteri specializați.

CRIVAT, crivaturi, s. n. (Mold.) Pat. În fund, în crivat, dormea un bătrîn. SADOVEANU, D. P. 172. După pînza de painjăn doarme fata ăe-mpărat; înecată de lumină, e întinsă în crivat. EMINESCU, O. I 79. Haide s-o așezăm [perna] pe crivatul lui. ALECSANDRI, T. 1732. – Variantă: crevat (NEGRUZZI, S. I 17) s. n.

crivat n. Mold. pat (mai ales ordinar): înecată de lumină e întinsă ’n crivat EM. [Gr. mod.].

crivát n., pl. urĭ și e (ngr. krevváti, kravváti, d. vgr. krábatos, krábbatos, care vine d. kremannymi, atîrn, adică „pat atîrnat”; lat. grabátus, fr. grabat; vsl. krevato, krováti; alb. bg. krevét; turc. karavat, kerevet; ung. kerevet). Mold. Pat de metal (nu divan, nicĭ simplu așternut). – Vechĭ și crévat.

crevat sn vz crivat

crevată sf vz crivat

crevát, V. crivat.

crivat (înv., reg.) s. n., pl. crivaturi

crivat (reg.) s. n., pl. crivaturi

CRIVAT s. v. pat.

crivat s. v. PAT.

crivat (crivaturi), s. n. – Pat. – Var. crevat. Mr. crivat, megl. crivét. Ngr. ϰρεββάτι (Cihac, II, 652; Meyer 205; Sandfeld 18), cf. tc. kerevet, alb., bg., sb. krevet (sec. XVIII, cf. Vasmer, Gr., 84), rus. krovatĭ, mag. kerevet, it. grabato (Battisti, III, 1851), fr. grabat. Mai ales în Mold.