Definiția cu ID-ul 424079:
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
bronz (bronzuri), s. n. – Aliaj de cupru cu staniu, aluminiu, plumb etc. Fr. bronze. – Der. bronza, vb. (a acoperi un obiect cu un strat de bronz; a deveni negru datorită soarelui, a pîrli, a arde soarele); bronzărie, s. f. (atelier de bronzaj).